Proiectul HAARP

Istoria acestei civilizatii a cunoscut atât bestialitatea si imaginatia malefica a omului, cât si tendinta sa continua de autodistrugere. De unde am plecat si unde am ajuns? Asta ne-am putea întreba daca ne gândim ca Dumnezeu a lasat omul peste toata creatia Sa, oferindu-i putere pentru a stapâni, în pace si armonie, marea opera. Din pacate, se întâmpla tocmai invers, omul se satura de prea mult bine si-si doreste din ce în ce mai mult rau. De la începuturi, noi oamenii, am trait într-un continuu razboi (material si mai nou psihologic) si într-o continua inchizitie, fie ea si morala. Cu cât am evoluat, cu atât mai tare am pus problema gresit – apararea. De ce e nevoie sa dezvoltam planuri si metode întregi de aparare prin fabricarea a fel si fel de arme îngrozitoare, când putem la fel de bine sa punem la cale dezvoltarea omenirii în termeni de armonie, pace, liniste si întelegere? O “manipulare” în sens pozitiv banuiesc ca nu ar deranja pe nimeni, ba mai mult decât atât, o astfel de societate ar cunoaste o dezvoltare extraordinara. La nivel mental, aceasta continua tendinta de aparare, creeaza notiunea de posibil razboi. Gândindu-ne tot timpul la un ipotetic razboi, nu facem decât sa “atragem” energia razboiului. În lucrarea sa “Republica”, Platon traseaza planul unei civilizatii, al unei “cetati” perfecte, în care omul este parte integrata din natura existenta si din societate. Cu alte cuvinte, reîntoarcerea spiritului la esenta. Vom merge mai departe cu articolul de data trecuta despre noile arme chimice, biologice si metode de razboi geofizic, create cu scop de aparare. Aceste dezvaluiri sunt facute cu amabilitatea domnului dr. Emil Strainu. Povestea pe larg a acestor dezvaluiri o puteti gasi în cartea sa, “Razboiul Geofizic”, publicata la editura Phobos – o carte ce scoate la iveala planurile si experimentele militare de mai bine de 40 de ani încoace.

“Armele fitotoxice cu efect antiuman si antiecologic sunt substante chimice care au fost pâna în prezent cele mai folosite în actiuni ale razboiului geofizic. Conform conventiei privind interzicerea dezvoltarii, producerii, stocarii si folosirii armelor chimice si distrugerea acestora, armele fitotoxice, numite curent erbicide, nu se încadreaza în definitia armelor chimice. Aceasta considera arme chimice: “substantele chimice care prin actiunea lor chimica asupra proceselor biologice pot cauza moartea, incapacitatea temporara sau vatamari permanente la om sau la animale. “(Monitorul Oficial al României, partea I, =nr 356-356 bis în 22 decembrie 1994, p. 3). Deci nu sunt incluse în definitie si plantele. Erbicidele pot fi folosite în scopuri militare, în mod similar armelor chimice. În perioada 1944-1945, specialistii militari din SUA au preconizat distrugerea orezariilor japoneze cu ajutorul armelor fitotoxice. În razboiul din Vietnam, trupele americane au utilizat prin pulverizare din avion peste 80.000 de tone substante fitotoxice, afectând o zona vasta de 20.000 de km patrati. De asemenea, în 1965-1969, în Laos au fost folosite substante fitotoxice, dar pe o scara mai redusa (600 km patrati). Ca substante fitotoxice defoliante avem: derivatii acidului 2,4-D; 2,5,5 – T (2,4,5 triclorofenoxiacetic), Fitohormoni (în cantitati mari provoaca defolierea plantelor, oprirea fenomenului de vegetatie), derivatii de arsen, cât si substante fitotoxice sterilizante.

Componenta biologica

Ea reprezinta o alta componenta importanta de baza a razboiului geofizic. Provocarea deliberata a bolilor a fost, din cele mai vechi timpuri, una din metodele de slabire a inamicului. În literatura veche, greaca, romana si araba sunt mentionate astfel de actiuni. În razboiul ruso-suedez din 1719, trupele ruse asediatoare au declansat o epidemie de ciuma în rândul trupelor suedeze, la Reval, aruncând cadavre ale unor bolnavi de ciuma peste zidurile orasului. În 1763, la Fort Pitt (statul Ohaio), o patura si un cearceaf de la spitalul de pacienti bolnavi de variola, trimise în tabara indienilor, au provocat în rândul acestora o epidemie foarte extinsa. În Japonia, în 1935, a fost lansat un program de cercetare si producere a armelor biologice. A fost construita o fabrica în Mancuria si au fost facute experimente în Pinfan. Au fost testate în atacuri limitate, asupra unor sate chineze, diferite tipuri de agenti biologici si sisteme de dispersare a acestora. În Marea Britanie, cercetarile privind armele biologice au început în 1940 la Porton Down, în 1943, la Camp Deterick, a fost pusa în functiune o instalatie de producere a bombelor de 2 kg cu agenti biologici de lupta. În 1964, Cuba a prezentat suspiciuni privind experimentarea de catre Statele Unite a armelor biologice împotriva populatiei sale. În 1970, Republica Coreea (de Sud) a acuzat Republica Populara Democrata Coreeana (de Nord) de provocare a unei epidemii de holera.

Programul de arme biologice al SUA, dezvoltat pâna în 1969, cuprindea urmatorii agenti:

- Bacillus Antractis (provoaca boala antrax);

- Francissela tularensis (bruceloza);

- Coxiella Buretii ( febra Q);

- Virusul VEE ( encefalita cabalina venezueleana);

- Piricularya orizae (spartura orezului);

- Puccinia graminis tritici (rugina neagra).

Folosirea armelor biologice asupra unei tinte locale (restrânse) poate genera epidemii majore, întinse, atât din punct de vedere geografic, cât si în timp: armele biologice afecteaza numai organismele vii (oameni, animale, plante ), fara a produce avarii sau distrugeri constructiilor, tehnicii militare, echipamentelor; permit folosirea “acoperita”, victimele nefiind în masura sa suspecteze si sa dovedeasca faptul ca s-au îmbolnavit ca urmare a folosirii armelor biologice; nu fac deosebire între efectivele militare si populatia civila, zona de întindere a epidemiei fiind, de regula, imposibil de controlat. În prezent, conform unor pareri unanime din Occident, cea mai perfectionata si eficienta tehnologie în domeniul razboiului este reprezentata de programul HAARP. Acesta reprezinta un sistem de arme geofizice, strategice si cosmice de ultima generatie care va schimba complet strategia confruntarii în domeniul militar si poate chiar însasi filosofia razboiului. HAARP – Hight Active Auroral Research Program (programul de cercetare asupra frecventelor înalte auroreale active) reprezinta activitatea de cercetare desfasurata asupra ionosferei, destinata stabilirii comportamentului ozonului, azotului si ionilor acestora la bombardamentele radiatiei solare si cosmice, cât si la emisiunea de radiatii de înalta (HF) sau joasa frecventa (ELF) de pe pamânt. Acest program stiintific are un buget anual recunoscut oficial de 30 de milioane de dolari, dar se pare ca în realitate finantarea este mult mai mare. Programul în sine a generat numeroase polemici si interpretari deoarece, desi desfasurat la Institutul de Geofizica al Universitatii din Alaska de la Fairbanks (HAARP este cuplat la unul dintre cele mai mari computere din lume de tip CRAY-YMP/T3D/T3E al Universitatii Alaska – Fairbanks de la Butrovith building), titularul de proiect este Departamentul Apararii al Statelor Unite, respectiv U.S. Navy si U.S. Air Force, iar sistemul propriu-zis este situat într-o baza militara aflata lânga localitatea Gakona din statul Alaska, beneficiarul cercetarilor fiind US Space Force. HAARP este un proiect care utilizeaza echipament terestru format dintr-o retea de antene. Dintre acestea pana în prezent au fost construite 48, la final numarul acestora va fi de 360. Fiecare antena este alimentata prin propriul sau generator si are posibilitatea de a încalzi parti din ionosfera cu ajutorul puterii undelor radio. Se prevede construirea unui emitator de unde de înalta frecventa hiperputernic care sa raspunda unor cerinte ale cercetarii ionosferei si a relatiei pamant-soare-cosmos în general. Acest instrument este denumit Ionospheric Research Instrument (IRI). Una din consecintele acestor experiente consta în faptul ca energia uriasa de radiofrecventa generata (care consta din amplificarea de milioane de ori a undelor radio) poate distruge orice obiect stationar sau în miscare, oriunde s-ar afla si în acelasi timp poate crea gauri în ionosfera si “lentile” artificiale care nu numai ca faciliteaza patrunderea razelor cosmice nocive, dar le si mareste puterea de penetrare. În esenta, HAARP pare a fi un emitator de unde de radiofrecventa, dar un emitator al carui sistem de antene este capabil sa concentreze o raza asupra unei tinte foarte mici cu o putere exprimata în gigawati (miliarde de wati). Fiecare antena emite o putere de peste un megawatt. Deocamdata se dau toate asigurarile ca o astfel de raza este trimisa numai în ionosfera – adica la o altitudine situata între 48-600 km înaltime, pentru a studia comportamentul acestui strat protector al planetei împotriva radiatiei solare si cosmice. Folosirea HAARP în lupta depaseste ceea ce se stie despre arta confruntarii. Ea se constituie într-o arma care îsi ia munitiile din cosmos si din surse de energie proprie.

În momentul de fata, HAARP poate fi privita ca:

- Arma cu energie dirijata;

- Un sistem de comunicatii pentru submarine;

- Mijloc de îmbunatatire a comunicatiilor intersateliti si în/din spatiul cosmic;

- Sursa de raze X pentru planeta;

- Mijloc de a crea în mod voluntar blackouts-uri electrice (fulgere globulare de mare putere);

- Raza a mortii (un laser cu o putere nemaintalnita), actionata de la distanta, descrisa de Nicola Tesla;

- Mijloc de a detecta extraterestrii în spatiu;

- Mijloc de a distruge extraterestrii în spatiu;

- Mijloc capabil sa creeze explozii comparabile cu cele nucleare;

- Arma care poate altera undele cerebrale si controla gândirea si comportamentul uman.

Prin intermediul sistemului HAARP, armata americana a reeditat sub o forma mult mai economica, dar mult mai periculoasa si polivalenta proiectul “Star Wars”, dar cu o diferenta – de data aceasta toate instalatiile se afla dispuse la sol, iar efectele sunt infinit mai mari, în orice mediu terestru si în spatiul cosmic. Numerosi savanti si experti în armament, cât si deputati ai Parlamentului European se arata deosebit de preocupati de dezvoltarea acestui proiect. Unul dintre acestia, expertul în energie Gratan Healy, consilier al OSCE, cât si Magda Hallvoet, deputat, seful grupului parlamentar al Verzilor din Parlamentul European, au dezvaluit ca acest proiect este “arma finala” ce poate duce la sfârsitul civilizatiei umane, a lumii însasi. Cei doi au prezentat un raport în care afirma ca acest tip de armament considerat în stadiul actual neletal (“non lethal weaponery”) are consecinte dezastruoase asupra mediului înconjurator si mai mult decât atât pune în pericol libertatea individuala si democratia (peut mettre en danger les libertes individuelles es la democratie). Este evident ca avem de-a face cu o arma strategica, dar nu este destul de clar daca acesta are un scop defensiv sau ofensiv si împotriva carui inamic potential va fi folosita – afirmau acestia.”

Razboiul climatic: planul militar de subjugare a naturii

 

„Există unele rapoarte care susţin, spre exemplu, că unele ţări au încercat să construiască ceva asemănător cu virusul Ebola, şi că asta ar fi un fenomen cel puţin extrem de periculos. Alvin Toffer a scris despre acest lucru vorbind despre un grup de oameni de ştiinţă, care încearcă în laboratoarele lor să inventeze anumite tipuri de agenţi patogeni cu specificitate etnică, care ar putea elimina anumite grupuri etnice sau rase; iar alţii proiectează un anumit gen de inginerie, anumite tipuri de insecte care pot distruge culturi specifice. Alţii sunt angajaţi chiar într-un gen de terorism ecologic prin care pot altera clima, declanşa cutremure sau vulcane de la distanţă prin utilizarea undelor electromagnetice.
Prin urmare, există multe minţi ingenioase care lucrează acum pentru a găsi modalităţi prin care să reverse teroarea asupra altor naţiuni. Este real şi acesta este motivul pentru care trebuie să ne intensificăm eforturile.”

William S. Cohen, Secretarul Apărării Statelor Unite, 1997

Această declaraţie a fost făcută de William S. Cohen în tipul mandatului său de Secretar al Apărării al Statelor Unite. Face parte din discursul său din deschiderea Conferinţei asupra Terorismului, Armelor de Distrugere în Masă şi Strategiei Statelor Unite, ţinut la 28 aprilie 1997 la Universitatea Georgia din Athens, Georgia. Prin urmare el poate fi considerat poziţia oficială a guvernului Statelor Unite, cel puţin la momentul respectiv.

Zbigniev Kazimierz Brzezinski, om de ştiinţă şi politician polon-american, geostrateg şi demnitar, care a activat ca şi Consilier pe Probleme de Securitate Naţională pentru preşedintele Jimmy Carter din 1997 până în 1981, a scris în cartea sa din 1970, Between Two Ages:
„Este ironic să ne amintim că în 1878 Friedrich Engels a proclamat, referitor la războiul Franco-Prusac „armele utilizate au atins un nivel de perfecţiune atât de înalt, încât orice progres viitor, care să aibă o influenţă revoluţionară, nu mai este posibil”.Nu doar că noi arme au fost dezvoltate, dar câteva dintre conceptele fundamentale de geografie şi strategie au fost modificate fundamental; controlul spaţiului şi al climei au înlocuit canalul Suez sau Gibraltar ca elemente cheie de strategie. ”

După evenimente cum ar fi tsunamiul asiatic din ziua Crăciunului 2004 şi sezonul uraganelor din Atlantic în 2005, care a bătut toate recordurile, multă lume s-a întrebat cât de „naturale” au fost acele dezastre naturale. Este posibil să fi fost implicaţi terorişti sau state paria? Oare chiar este posibil „să alterăm clima, să declanşăm cutremure, vulcani de la distanţă prin utilizarea undelor electromagnetice”? Oare „controlul climei” a devenit un element cheie al strategiei naţionale?

Deşi utilizarea undelor electromagnetice (armele de radio-frecvenţă) este extrem de dificil de dovedit, există multe astfel de arme, atât în cadrul arsenalului cât şi pe planşeta proiectanţilor. Secretarul Cohen nu le-a inventat pur şi simplu ca manevră pentru a obţine finanţare pentru eforturile împotriva terorismului. Era la curent cu ele, şi aşa ar trebui să fim şi noi.

Dezinformarea opiniei publice

HAARP a fost prezentat opiniei publice ca un program de cercetare stiintifica si academica. Documentele militare americane sugerau ca principalul obiectiv al HAARP era sa exploateze ionosfera in scopuri de aparare. Fara sa faca referiri clare la programul HAARP, un studiu al fortelor aeriene americane a subliniat utilizarea „modificarilor induse ale ionosferei ca o metoda de schimbare a modelelor climatice si de distrugere a comunicatiilor si radarelor inamice.”

Prima companie care a furnizat armatei echipamentul HAARP a fost ARCO POWER TECHNOLOGIES, subsidiara a ARCO OIL COMPANY. ARCO dorea sa gaseasca o utilizare pentru cele 30 000 de miliarde m3 de gaze naturale din nordul Alaska. Deoarece livrarea acestora catre consumatorii civili s-a constatat ca este nerentabila, s-a hotarat utilizarea gazelor pentru alimentarea transmitatoarelor. Sponsorul proiectului a fost Departamentul de Aparare al Fortelor Aeriene si Maritime ale USA.

Scopul proiectului (nedeclarat public) a fost realizarea unui scut energetic planetar folosind ionosfera ca deflector de raza, pentru a transmite cantitati mari de energie radianta pe teritoriul tarilor inamice, perturbandu-le comunicatiile, armamentul si industria electronica. De asemenea, HAARP avea drept scop studierea posibilitatii de a realiza comunicatii nedetectabile intre submarine, explorari geofizice, controlul proprietatilor undelor radio cat si generarea de semnale fantoma pentru radarele inamice aflate oriunde pe glob.

Alte efecte ale proiectului HAARP 

1. Declansarea de haos meteorologic local la utilizarea puterilor mari, de 1,7 GW.
2. Scaderea concentratiei de ioni de calciu din tesutul cerebral al oamenilor care au fost expusi la iradieri mai mari de 0,8 mW/cm2 si o frecventa de 147 MHz, la o modulare cu semnal variabil cuprins intre 6 si 20 Hz. S-a observat o stimulare a neuronilor pe frecventa modulatoare de 16 Hz.
3. Posibilitatea de a alimenta prin inductie electromagnetica un avion aflat la 30 km inaltime, timp de 10000 de ore, avion ce are doar o bobina de receptie a puterii emise ce o transfera apoi blocului motor.
4. Posibilitatea de a perturba grav sanatatea si psihicul subiectilor care sunt tinta unui experiment. Amintim oboseala cronica, iritare, pierderea memoriei, cataracta, leucemie, defecte la nastere si cancer, dar si modificarea compozitiei sanguine, a colesterolului, presiunii arteriale, pulsului si chimiei cerebrale.
5. Posibilitatea de a scurtcircuita intreaga incarcatura ionosferica (ionosfera fiind vazuta aici ca armatura exterioara a unui condensator sferic planetar) cu suprafata terestra (care e vazuta aici ca fiind armatura de polaritate opusa a aceluiasi condensator sferic planetar).
6. Posibilitatea de a perturba stratul de ozon. Daca acesta e lovit pe o frecventa egala cu frecventa la care O3 se descompune in O2, atunci radiatiile UV pot atinge suprafata Terrei distrugand toate formele de viata.
7. Conform dr. Rosalie Bertell, HAARP „este o parte a unui sistem integrat de arme care au consecinte devastatoare asupra mediului. Este probabil ca proiectul sa fie prezentat publicului ca un scut spatial impotriva armelor din spatiul extraterestru sau chiar ca un instrument pentru refacerea stratului de ozon !!!” HAARP poate contribui la schimbarile climatice prin bombardarea intensiva a atmosferei cu raze de frecventa ridicata. Undele de frecventa joasa reflectate pot afecta creierul omului si pot avea efecte asupra miscarilor tectonice. HAARP are capacitatea de a modifica campul electromagnetic al Pamantului.

Se pare ca „zeii primejdiosi” au coborat pe Pamant si ei se joaca cu lucruri pe care nu le pot controla. In inconstienta lor, oamenii se joaca de-a Dumnezeu. Numai ca Dumnezeu este doar iubire, Creatorul armoniei si frumusetii.

 General Emil Strainu